night-of-the-demon-657655lHmmm….Horror de la mijlocul anilor ’50….Privesc cu scepticism posterul filmului și un zâmbet ironic îmi apare într-un colț de buză. Chiar merită să-mi pierd vremea cu așa ceva ? În speranța că voi primi un semn din partea zeilor, intru pe rottentomatoes să caut negativism, criticism, ctraltdelete-ism, dar…surpriză: un scor de 100% din 14 review-uri (e adevărat, cam puține, dar totuși…), mă dă puțin pe spate….Plus un 7,7 pe Imdb, plus o prezență inedită pe locul 800 în topul celor 1000 de filme alese de critici (chiar aici)….Uite cum neîncrederea mi se transformă brusc în curiozitate, deci nu-mi rămâne altceva decât să descopăr și eu valoarea aia pe care au constatat-o alții mai experimentați într-ale filmelor bune.

Începutul nu pare promițător. Un monstru d’ăla clasic, manevrat foarte manual și care n-a auzit în toată viața lui de pixeli, computere și efecte speciale, răsare din seninul nopții, se strâmbă puțin și-l omoară pe unu’. M-am gândit imediat că se vor aduna cu furci, coase și topoare să-i facă felu’, dar, din fericire sau nu, monstru’ nostru e doar un personaj destul de secundar, așa că dispare o vreme. O vreme destul de lungă, după cum bine veți vedea.

Ocazie cu care apar, în buna tradiție a horroarelor care se respectă, acele personaje care refuză să creadă, în ciuda dovezilor care li se aduc, în existența fenomenelor paranormale sau de natură învecinată, căutând să explice științific orice, pardon, căcat. Poate-i momentul în care vă veți aminti plăcut, zic eu, de Dana Scully, din celebrul serial de mistere al anilor ’90, pe aceeași lungime de undă cu eroul filmului, ceva medic psiholog care, cică, va încerca să demaște, în sensul pomenit mai sus, de față cu mai mulți experți într-ale paranormalului și psihologiei, jmekeriile făcute de liderul unui așa-zis cult demonic.

Numai că liderul cultului demonic e ușor mai altfel decât v-ați închipui majoritatea – e o ființă cam blajină, dar sigur inteligentă, care trăiește cu maică-sa, o babă tare simpatică, într-o casă mare pe un domeniu întins (plătite din banii adepților la cult 😛 ), organizează petreceri pentru copii la care face pe clovnul magician și etc. Latura sa întunecată, ce rezultă din cunoașterea unor cărți vechi de magie/vrăjitorie/ocultism, în care poți afla cum să pui mâna pe câte-un demon, care să-ți facă pe plac, se arată atunci când reușește să stârnească, aparent cu puterea minții, o furtună puternică ca să se dea mare, sau când aruncă un blestem asupra domnului doctor, spunându-i, cu multă siguranță, data și ora la care va da ortu’ popii și asta numai pentru că s-a amestecat unde nu-i fierbea oala.

night-of-the-demon-1957

Dar, ajutat de o frumoasă domnișoară (conform standardelor cincizeciste 🙂 ), doctorul va lupta cu liderul și cu cultu’, refuzând să creadă până în ultima clipă că va muri, chiar dacă asta va însemna să treacă prin ședințe de spiritism, de hipnoză, sau să dea ochii cu monstrul himself.

Poate că filmul nu are o poveste ieșită din comun, dar, cu meritul în primul rând al regizorului Jacques Tourneor, recuperează din plin la capitolul suspans, mai ales către sfârșit. Are tensiune, mister și, fără îndoială, cel puțin câteva momente specifice genului din care face parte, adică sperieturi care te pot surprinde, nu neapărat plăcut 🙂 .

Concluzie: N-aș fi crezut vreodată că un horror de la mijlocul anilor ’50 va reuși să mă surprindă plăcut acum, în zilele noastre, în condițiile în care genul s-a reinventat permanent și au apărut atât de multe filme de calitate. Îl recomand cinefililor adevărați, se știu ei care.

P.S. – filmul îl găsiți fie sub denumirea de „Night of the Demon”, fie sub cea de „Curse of the Demon”.

Verdict:

7-sticky-notes.jpgTrailer:

Sites: Imdb  RottenTomatoes  Cinemarx  Cinemagia