idaCu acțiunea plasată în Polonia anilor ’60 și filmată în alb negru, producția lui Pawlikowski începe prin a ne-o prezenta pe Anna, o tânără orfană care se pregătește să-și depună jurământul pentru a se călugări. Înainte de a face acest pas hotărâtor pentru viitorul ei, i se aduce la cunoștință faptul că mătușa sa este în viață și i se recomandă să o întâlnească. Plecând de la acest punct, începe o călătorie de descoperire a identității și, evident, de asumare a ei, un fel de metamorfoză a Annei în Ida (numele său real), venită la pachet cu inevitabilele săpături în trecutul familiei. Toate acestea luând forma unui road movie, cel puțin până aproape de final.

Pe o imagine superbă, plină de cadre atent calculate, și pe un decor desprins din perioada evocată, asistăm la un scenariu simplu la suprafață, dar nu și în interior. Ida apelează în totalitate la aportul spectatorului în detalierea poveștii, în determinarea înțelesurilor pe care le poate avea, în motivarea situațiilor date și în caracterizarea personajelor, motiv pentru care îi va pierde pe drum pe fanii desfășurărilor convenționale și ai explicațiilor servite cu lux de amănunte.

Două femei, același sânge, caractere total diferite în funcție de mediul în care s-au dezvoltat. Trecutul, pentru una o descoperire, pentru cealaltă o povară care a băgat-o în depresia neputinței de a-l schimba sau de a-l răzbuna. Prezentul, un moment de cumpănă pentru amândouă. Viitorul, resemnare și refugiu. În trecere, dar decisiv pentru deznodământ, un șarmant saxofonist pe nume Lis. Din umbră, fundalul politico-social dirijează destinele tuturor. Muzica, fie că vorbim de Celentano, Coltrane sau Mozart, este un fel de catharsis pentru un popor schilodit atât de nazism cât și de comunism.

Ida-2013-Pawel-Pawlikowski-01Dincolo de estetică și de provocarea intelectuală, avem un film cu sufletul înghețat, cu personaje reci, cărora Pawlikowski le refuză atașamentul privitorului, și, implicit, cu roluri făcute prea mult pentru trăsăturile actorilor și prea puțin pentru interpretare. Aș fi spus în apărarea sa că s-a vrut o potrivirea exactă a lor în cadrul oferit, dar, atunci când se schițează necontenit tot felul de conflicte psihologice (aproape la fiecare replică, fără a fi dezvoltate) și atunci când desfășurarea poveștii ține cont de experiențele care influențează psihicul personajelor, pare mai degrabă o neglijare din partea regizorului din teama de a încerca mai mult. Cu siguranță expresia Go big or go home nu-i printre favoritele polonezului, în special într-o vreme în care poate profita din plin de lipsa unor filme suficient de incitante pentru a îndemna la studiu critica de specialitate.

Concluzie: Ida este un film provocator pentru minte, încântător pentru ochi, dar mult prea rece pentru a ajunge la suflet sau pentru a avea un impact memorabil.

Verdict:

7-sticky-notes.jpgTrailer:

Official Site: http://www.musicboxfilms.com/ida-movies-98.php

Sites: IMDb  Rotten Tomatoes  Metacritic  Cinemagia  CinemaRX