Jim Carrrrey

După multe încercări eșuate prin anii ’80 de a deveni un actor cunoscut într-ale comediei, gura lumii spunând că a trecut în acea perioadă și printr-o depresie care era cât pe ce să-i păstreze talentul doar pentru el, Jim Carrey avea să dea lovitura în 1994, atunci când lua naștere unicul „Rubber-Face” 🙂 , odată cu interpretările unor personaje precum Ace Ventura, Stanley Ipkiss și Lloyd Christmas. De aici până la a deveni primul actor de cinema din istorie care se putea lăuda cu un ștat de plată generos, de vreo… $20M, pentru The Cable Guy, nu mai erau decât vreo doi ani, timp în care mai intra o dată în pielea lui Ace Ventura, bifa un rol dublu în Batman-ul lui Joel Schumacher, primea o nominalizare la Globul de Aur, dar și una la Zmeura de Aur pentru categoria Worst New Star. Performanța bănească era egalată abia peste vreo patru ani, în anul 2000, de Julia Roberts cu rolul din Erin Brockovich.

Dacă faima și-a clădit-o pe roluri ce implicau multă scălâmbăială, dar totuși epuizante fizic și psihic, respectul tuturor, ca să spun așa, l-a câștigat odată cu trecerea la rolurile dramatice, prestații prin care a închis gura tuturor celor care nu-l considerau actor, ci doar un om care se strâmbă bine. Din păcate, prejudecățile pe care Academia Americană de Film le are și le arată constant, fără rețineri, l-au ținut departe de Premiile Oscar. Din fericire, nu toată lumea a trecut cu vederea talentul său, primind două Globuri de Aur pentru The Truman Show și Man on the Moon și alte patru nominalizări, plus multe altele pe la diferite premii mai puțin cunoscute publicului larg.

După mai bine de un deceniu în care a fost unul dintre cei mai populari actori de la Hollywood, numele său fiind nelipsit de prin fel și fel de topuri făcute de marile publicații internaționale, a venit și inevitabilul declin. În ziua de azi vedem un Jim Carrey lipsit de proiecte de viitor, care prinde mai mult roluri secundare și a cărui singură șansă de a mai prinde un rol principal este întoarcerea la unul din personajele care l-au făcut cunoscut acum 20 de ani. Mai exact, vorbim de Lloyd Christmas, readus pe marele ecran de frații Farrelly în Dumb and Dumber To (2014). Până vineri, 12 decembrie, când va intra în cinematografe, am zis să răscolim filmografia lui Rubber-Face și să le scoatem la suprafață doar pe cele mai bune și pe cele mai rele. Cum topurile de mai jos sunt cât se poate de subiective, aștept  părerile/topurile voastre în secțiunea de comentarii.

Top 3 Rele:

3. Batman Forever (1995)

Batman-urile lui Schumacher ar trebui șterse din istoria cinematografiei, lucru care ar avantaja inclusiv C.V. -urile tuturor actorilor implicați, printre care și Jim Carrey. Cu toate astea, Batman Forever este chiar vizionabil pe lângă ceea ce a urmat, adică Batman&Robin (1997).

still-of-jim-carrey-and-tommy-lee-jones-in-batman-forever-(1995)-large-picture

2. Once Bitten (1985)

Un film care nu s-a vrut în niciun moment serios și nici nu a susținut că are vreun neuron implicat în realizarea lui, dar tot nu scuză faptul că-i imposibil de vizionat până la final.

once_bitten_1985_film_im_a_day_person

1. A Christmas Carol (2009)

Dacă știe cineva vreun motiv pentru care povestea lui Dickens merita a ‘enșpea ecranizare, aștept să mi-l spună. Evident, lăsând deoparte interesul financiar al producătorilor.

maxresdefault

Top 7 Bune:

7. Liar Liar (1997)

Pentru ultimul loc al topului a fost greu de ales între acesta și Dumb & Dumber, dar parcă Jim Carrey este mult mai amuzant aici, la a doua colaborare cu regizorul Tom Shadyac, după Ace Ventura: Pet Detective. De asemenea, subiectul este mult mai interesant. Să spună cineva adevărul și numai adevărul timp de 24h este o adevărată utopie, mai ales când acel cineva este avocat 🙂 .

liar-liar

6. The Number 23 (2007)

Că logica lui atinge ridicolul, că a fost desființat de critică și că a fost nominalizat pe la Zmeura de Aur, contează mai puțin. Cert este că am asistat la un adevărat spectacol numerologic, misterios de la un capăt la celălalt și cât se poate de obsedant pe moment. După lansarea acestui film sigur a crescut numărul celor care au început să facă tot felul de calcule/legături între cifre 🙂 . Marele defect al unui film de acest gen este acela că nu mai are niciun rost să-l revezi.

number23

5. Horton Hears a Who! (2008)

Cine s-ar fi gândit la o lume aflată pe un firicel de praf ?! Păi…Dr. Seuss, iar cei care au contribuit la această animație au creat mediul excelent pentru a-i transpune poveste pe gustul tuturor. Printre ei, două voci inconfundabile: Jim Carrey și Steve Carell.

HORTON-HEARS-A-WHO-SPECK

4. The Mask (1994)

Cine nu a râs cu poftă la acest film și cine nu l-a văzut de cel puțin două ori, ar cam trebui să-și pună niște întrebări existențiale. Pe bune! 😛

still-of-jim-carrey-in-the-mask-(1994)-large-picture

3. Man on the Moon (1999)

Am putea spune că a fost cel mai greu rol al lui Carrey, dar, la felul cum s-a descurcat, a lăsat impresia că a fost cel mai ușor. Probabil singurul actor capabil să intre 99% în pielea lui Andy Kaufman.

Man-on-the-Moon

2. Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004)

Este greu să vorbești pe scurt despre un asemenea film, motiv pentru care o voi face doar într-un review. Totuși, cel mai apropiat cuvânt de starea pe care mi-a transmis-o, de fiecare dată când l-am revăzut, ar fi…răvășitor.

Eternal Sunshine Of The Spotless Mind 2

1. The Truman Show (1998)

Dacă ar fi să fac un top personal al celor mai cutremurătoare scenarii pe care mi le-a oferit cinematografia până în acest moment, The Truman Show ar fi primul pe listă, peste orice scenariu legat de holocaust, dezastre naturale, minți diabolice, vremuri apocaliptice ș.a.m.d. Cam atât de groaznică mi se pare o viață regizată 100%…

truman-1-the-truman-show-why-i-am-nervous