22-jump-streetMulțumiri InterComFilm pentru invitație.

În orice tip de relație, după perioada de acomodare și după acea partea de început plină de clipe frumoase petrecute împreună, vine la un moment dat și un test de durabilitate plin de obstacole, cel în care îți dai seama dacă e suficient de solidă încât să reziste, să reziste, să reziste…

Cam de un astfel de test au parte Schmidt (Jonah Hill) şi Jenko (Channing Tatum) în acest sequel care își depășește originalul la toate capitolele, și nu-i puțin lucru ținând cont că 21 Jump Street este una dintre cele mai reușite comedii americane apărute în ultimii 7-8 ani.

Dacă parteneriatul lor s-a format lucrând sub acoperire într-un liceu, era logic și normal, dacă ținem cont de convențiile vieții, ca perioada maturizării lui să aibă loc într-o facultate, ceea ce se și întâmplă. Cu toate că intriga este aceeași din 21, cei doi fiind din nou în căutarea traficanților de droguri, desfășurarea ei capătă cu totul alte nuanțe din momentul în care Jenko își întâlnește „fratele geamăn” în persoana lui Zook, conducătorul celei mai cool frății din campus și cel mai bun jucător al echipei de fotbal, și este tot mai atras de timpul petrecut în preajma acestuia și de popularitatea pe care o capătă. În aceste condiții lui Schmidt nu-i rămâne decât să-și găsească consolarea în prietenia pe care o leagă cu Maya, una dintre colegele de curs.

Poate că unora li se va părea că sună ca o ciorbă reîncălzită, dar, din fericire, se înșeală. Scenariul nu putea fi mai fresh de atât, marea sa calitate fiind aceea de a reuși să surprindă plăcut ori de câte ori ți se pare că se îndreaptă spre monotonie, lucru făcut cu un gram de istețime și cu mult umor. Pe lângă celebrele glume făcute pe seama lipsei de inteligență a unuia și pe seama condiției fizice precare a celuilalt și pe lângă cele cu tentă sexuală, 22 Jump Street vine și cu o porție consistentă de satiră atât la adresa Hollywood-ului cât și la adresa societății. Nebunia de a face sequel-uri pe bandă rulantă pentru a mai ciupi niște bănuți din buzunarele fanilor, clișeele comedioarelor romantice sau ale filmelor cu adolescenți, sensibilitatea cu care americanii tratează în ultima vreme subiecte precum homosexualitatea, rasismul și sclavia, sau obsesia studenților pentru celebrele vacanțe de primăvară, sunt doar câteva dintre țintele ironiilor, mai mult sau mai puțin fine, pe care le găsim la fiecare pas.

dfhdfhdLa fel ca și în precedentul, nucleu filmului rămâne chimia excelentă dintre Channing Tatum și Jonah Hill, cu atât mai mult cu cât asistăm aici la impasul relației lor care atrage după sine schimburi de replici, de priviri și chiar de atingeri, de-a dreptul delicioase 🙂 . Nu ar fi de neglijat nici un Ice Cube dezlănțuit care strârnește hohote de râs într-unul din momentele surpriză pe care ni le oferă scenariul.

În încheiere, mai trebuie spus că nu lipsesc nici fazele de acțiune specifice genului, pe cât de neverosimile pe atât de spectaculoase, și nici acel soundtrack dinamic, pe ritmuri de hip-hop și trance, care să meargă perfect cu atmosfera filmului, iar ca bonus avem un generic de final în care ideea de sequel este ironizată la maxim, așa că nu vă grăbiți să ieșiți din sală.

Concluzie: 22 Jump Street nu este doar cea mai bună comedie a anului până acum, ci și unul din rarele exemple de sequel-uri bune și de comedii cu adevărat amuzante. Evident, un must-see.

Verdict:

b8adb-8stickynotes1Trailer:

Official Site: http://www.22jumpstreetmovie.com/site/

Sites: IMDb  Rotten Tomatoes  Metacritic  Cinemagia  CinemaRX