Amalia Buhaev a răspuns provocării așa cum o face un blogger, cu un răspuns complet care nu mai are nevoie de nicio adăugare, așa că are cuvântul:

” Eu fac parte din categoria oamenilor care nu se uită singuri la filme. Drept urmare, nu mă pot lăuda cu o cultură cinematografică vastă, dar m-a încântat ideea de a scrie despre 10 filme de suflet. Am răscolit puțin prin memorie și iată ce a ieșit :

Este filmul care mi-a marcat adolescența. Cred că l-am văzut în anii de liceu de vreo 4 ori. Și de fiecare dată a reușit să mă emoționeze. Probabil m-a fascinat atât de mult pentru că prezinta o poveste de dragoste adolescentină, o poveste tristă în care primează romantismul. De ce mi-a rămas în minte? Pentru că a trezit emoții în mine și m-a determinat să plâng (dramele care nu scot de la mine o lacrimă nu le-aș recomanda nimănui). Pentru că filmul are câteva replici memorabile. Pentru povestea în sine.

Un alt film de dragoste pe care mi-a făcut plăcere să-l revăd de mai multe ori. M-a atras ideea de a prezenta aceeași poveste de dragoste în două perioade ce contrastează prin vitalitate și melancolie: povestea din trecut și povestea din prezent a celor două personaje principale. Cele două planuri se întrepătrund lin și asta nu îngreunează deloc receptarea mesajului. E o poveste tristă în mare parte, emoționantă și captivantă.

Deși e un film destul de vechi eu am dat de el de curând. Este prezentată drama unui tânăr care a găsit succesul vieții în traficul de iarbă, devine foarte bogat, dar sfărșește neîmplinit. El își dorea o familie. O familie fericită de care el nu avusese parte când era copil. Agățat de această dorința a urmărit orbește să ofere totul propriei familii, fără a ține cont de riscurile la care se supunea. Condamnat într-un final la închisoare pe viață el sfârșește visând la fetița lui. Mai mult decât o dramă, eu găsesc acest film a fi unul cu puternice note psihologice. Este construit după povestea fascinantă a lui George Jung, în care lăcomia distruge orice vis realizabil.

Din nou o poveste de dragoste construită în jurul unei drame. Este povestea unui adolescent care cunoaște pentru prima dată dragostea alături de o femeie cu mult mai în vârstă decât el. El era elev, ea controloare de bilete în tramvai. El a remarcat-o și a urmărit-o. A suprins-o în intimitate și a pătruns în viața ei oferindu-se să îi citească. În jurul nenumăratelor lecturi cei doi au căzut pradă dorințelor carnale. Cu toată strădania lui, povestea lor de dragoste nu a putut depăsi obstacolele societății. Ei se despart și se revăd întâmplător într-o sală de judecată. Ea a fost condamnată la închisoare, iar el a continuat să îi citească cărți. Mi-a rămas în suflet pentru povestea personajelor și mai ales pentru drama lor interioară.

„One day” este o ecranizare a romanului cu același nume semnat de David Nicholls. Ca majoritatea filmelor mele de suflet și acesta este o dramă romantică, de data asta care prezintă povestea de dragoste a doi … prieteni. O poveste care mai presus de toate îmi aduce aminte mereu că visurile nu se îndeplinesc mereu așa cum am vrea.

Este un film ce prezintă povestea neobișnuită a unui personaj pentru care timpul se scurge în sens invers. El se naște bărân și moare copil. Mi-a rămas în suflet pentru ultima parte a poveștii care este influențață, invevitabil, de destinul tragic al personajului principal.

O nouă dramă psihologică cu final misterios. De fapt toată acțiunea e încâlcită și plină de mister. Mi-a plăcut în mod deosebit faptul că nu a avut un final clar, ci mi-a dat de gândit pentru o perioadă bună de timp. După părerea mea e unul dintre cele mai reușite filme în care joacă DiCaprio.

Este povestea unui om paralizat care începe să resimtă gustul vieții alături de noul său îngrijitor, un tip de culoare fără prejudecăți. Deși cel din urmă a urmărit inițial să profite de pe seama noii sale slube pentru a face un ban necinstit, el se atașează treptat de invalid, iar legătura dintre cei doi începe să prindă conturul unei prietenii lipsite de prejudecăți. Scenariile filmului și jocul actorilor sunt geniale, ca să nu mai zic de întâmplările amuzante prin care trec cei doi. Iar partea fascinantă este că nota de comedie se îmbină foarte subtil cu cea de dramă. E un film care nu te poate lăsa rece.

9. Going the Distance (2010)
E una din comediile romantice care te fac să visezi. Filmul prezintă povestea a doi tineri care se cunosc într-un bar, se plac și se îndrăgostesc nebunește în doar șase săptămâni. Sunt nevoiți, însă, să se despartă fizic după cele șase săptămâni, dar legătura lor emoțională se intensifică pe zi ce trece. E oricum o poveste cu happy end. Ce mi-a plăcut? M-a fascinat umorul personajelor și povestea lor de dragoste ancorată destul de mult în vremurile de azi.

L-am lăsat la urmă tocmai pentru că are o poveste destul de încâlcită. Două personaje trăiesc în timpuri diferite, dar ajung să comunice prin intermediul unei case construite pe un lac. Și nu doar că ajung să comunice, ci între ei se înfiripă chiar și o poveste de dragoste. Interesantă e strădania celor doi de a se întâlni chiar si în timpuri diferite. La final se va înțelege și de ce personajele principale nu ai avut oportunitatea de a se întâlni în aceleași vremuri.

Și acum să mă prezint. Eu sunt Amalia Buhaev și puteți citi și alte articole scrise de mine pe blogul personal amaliabuhaev.ro. Mulțumesc gazdei pentru această oportunitate. „

Mulțumesc și eu pentru participare.